» Newsletter

Mai multe detalii...

Cu Dumnezeu în subterană . Richard Wurmbrand

Această carte a apărut în Anglia şi SUA în 1968. Fusesem eliberat de curînd din închisoare, după paisprezece ani de detenţie, şi sosisem recent în Occident. A fost tradusă în germană, franceză, spaniolă, italiană. Ceea ce am relatat în ea a produs senzaţie. Lucrurile petrecute în închisorile României — suferinţa cumplită, răutatea unora, eroismul şi virtutea altora erau ceva cu totul nou pentru lumea cititorilor. Am fost primul care ajungea acolo, în Occident.

Să fi stat cu anii în închisoare nu e o nenorocire. Dar e o nenorocire să fi stat ani lungi în închisoare şi să nu fi învăţat din asta. Eu am învăţat. Am învăţat să-l iubesc pe Dumnezeu mult, chiar cînd trec prin suferinţă, şi să-i iubesc pe toţi oamenii.

De aceea, nu am scris ca un istoric care relatează pur şi simplu faptele. Faptele rele au fost săvîrşite de oameni. Unii dintre ei nu mai sînt azi ce au fost acum zeci de ani. Unii criminali s-au îndreptat, au devenii oameni buni, ba unii au devenit copii ai lui Dumnezeu. Ei pot povesti cum au păcătuit odinioară. Eu nu sînt chemat să fac publice păcatele pe care Domnul Iisus li le-a iertat şi le-a spălat cu sfînt sîngele său.
Alţii au murit. Un vechi proverb latin ne învaţă: „ Despre morţi să nu vorbeşti decît de bine ". Proverbul nu e întru totul drept. Unele fapte foarte rele ale morţilor trebuie spuse nu ca să-ţi verşi mînia pe vinovaţi, ci pentru ca din cunoaşterea lor să se tragă învăţăminte, ca asemenea catastrofe să nu se mai întîmple în viitor. Dar, pe cît posibil, unde-i vorba de păcate săvîrşite de mulţi, e bine să nu le atribui unor persoane.
Cei care au săvîrşit fapte groaznice au soţii, copii şi nepoţi care poartă acelaşi nume cu ei. Pe cît posibil, aceştia nu trebuie să audă numele părinţilor şi bunicilor imprecat. Pentru fata lui Stalin, pentru unii copii ai marilor ucigaşi din vremea nazistă, faptul de a auzi iarăşi şi iarăşi blesteme la adresa părinţilor a fost mai mult decît poate îndura un biet suflet omenesc.
Unde-i vorba de personalităţi care au jucat un rol hotărîtor în istorie, nu am putut omite să dau nume. Unde nu era absolut necesar, am întrebuinţat nume fictive.

Cînd a apărut prima ediţie a cărţii, domnea Ceauşescu. Dacă dădeam nume şi date precise despre oameni care au făcut bine, ei ar fi fost prigoniţi. Am povestit de aceea lucruri întîmplate într-o închisoare caftind întîmplate în alta. Cred că voi găsi înţelegere pentru acest lucru.

Principalul motiv pentru care public cartea în româneşte este că am întîlnit în închisoare suflete care, în timpul celor mai grele pătimiri, au atins culmi de dragoste şi frumuseţe spirituală. Pe aceştia vreau să-i fac cunoscuţi.

Număr pagini: 296
Dimensiuni: 145 x 205 mm

---

MARTURII DESPRE VIATA DE CREDINTA